Famiglia din Corleone
Dupa terminarea celui de-al doilea Razboi Mondial, cand dictatura fascista a luat sfarsit, structura mafiota din Corleone era aproape decimata. Nu era insa timpul ca steaua norocoasa a corleonezilor sa apuna. Famiglia a fost repusa pe picioare de catre Angelo di Carlo si Vincenzo Collura, amandoi emigrati in anii '20 in Statele Unite ale Americii, reintorsi cu un scop precis: reconstruirea familiei din Corleone.
Di Carlo, fost marinar in timpul razboiului, avea legaturi puternice in politica. Dorinta sa a fost ca Navarra, care ii era var, sa fie seful noii familii. Pentru aceasta avea nevoie de aprobarea celor mai importanti sefi sicilieni ai momentului. Odata formalitatile indeplinite, Navarra devine sef, Collura adjunctul sau si Leoluca Leggio, consilier. Lucrurile ar fi putut sa mearga bine pentru familia renascuta din propria cenusa, daca cutia Pandorei nu s-ar fi deschis candva, in trecutul foarte indepartat. In curand, Collura a ajuns sa nu se mai multumeasca cu rolul de adjunct al sefului cel mare si si-a dorit puterea numai pentru el. In spatele acestuia se afla o banda de tineri, condusa de care Luciano Leggio, nepotul lui Leoluca Leggio. Acestia au pus la cale o conspiratie impotriva lui Navarra cu scopul de a-l indeparta de la conducerea clanului. Michele Navarra, denumit "Tatal nostru", era un om educat, puternic si respectat de catre intreaga comunitate, in ciuda activitatilor ilegale la care lua parte.
Singura fotografie a lui Toto Riina pana in momentul arestarii acestuia din anul 1993
Tanarul Riina a aderat la gruparea lui Leggio, iar pentru a-si dovedi loialitatea fata de clan l-a ucis pe Domenico Di Matteo, unul dintre localnicii care avea legaturi cu mafia, dar a carui existenta devenise incomoda. Uciderea cu sange rece a lui Di Matteo avea sa fie doar prima dintr-un lung sir de crime, a caror numaratoare nu a mai pastrat-o nimeni. Astrele nu s-au asezat bine pentru Riina de prima data. A fost prins si inchis timp de sase ani pentru un alt omor. Dupa eliberare, s-a intors in Corleone, insa nu pentru a se aseza la casa lui, ci pentru a se perfectiona in arta crimei. Contextul social, geografic si economic au servit din plin cauzei gastii lui Leggio, care controla traficul de tigarete, ocupandu-se in acelasi timp de santaje si furtisaguri. Aparitia unei noi oportunitati de afaceri avea sa ii imbogateasca pe toti: contractele publice. Sa ii imbogateasca, insa nu sa ii multumeasca.
Guvernul italian urma sa construiasca un dig urias pe raul Belice, pentru care fusesera acordate fonduri de 20 de milioane de dolari. Tinerii lei care stateau la panda nu puteau rata aceasta prada, care li se oferea de-a gata. Tot ceea ce trebuiau sa faca era sa detina controlul subcontractorilor. Fermierii analfabeti condusi de Leggio nu vroiau ca Navarra sa profite de aceasta oportunitate. E drept ca erau saraci, insa ii aveau de partea lor pe cei mai buni asasini: Tito Riina si Bernardo Provenzano. In anii '70, Sicilia reprezenta unul dintre centrele importante ale traficului de heroina din Italia. Profiturile realizate din aceasta activitate erau mai mult decat visasera vreodata acesti mafioti marunti, intrecandu-l cu mult pe cel obtinut din activitatile "traditionale". Toto Riina vroia toate aceste venituri cazute ca din cer numai pentru el, prin urmare a devenit ocupat cu planuirea unui lung razboi impotriva familiilor mafiote rivale, pe care avea sa le scoata definitiv din afaceri.
Singura solutie pentru a intra in posesia controlului absolut era ca doctorul Navarra sa inceteze sa mai fie o piedica. In data de 2 august 1958, Riina si aghiotantii sai l-au impuscat pe Navarra in timp ce se afla la volanul masinii sale. Asa cum era de asteptat, razboiul dintre factiunile mafiote a izbucnit, si de data aceasta nu mai era loc pentru amandoua in acelasi domeniu. Una trebuia sa dispara. Incepand cu anul 1963, 140 de membri, apartinand ambelor grupari, au fost ucisi. Victoria finala a fost in cele din urma de partea lui Leggio. In urma impartirii functiilor, Luciano Leggio a devenit noul sef, Salvatore Riina adjunctul sau si Bernardo Provenzano, consilierul.
Ascensiunea in intuneric
Un razboi de asemenea amploare nu avea cum sa nu atraga atentia oficialitatilor. Victoriei i-a urmat in proces indelungat, dar la sfarsitul caruia, in 1969, toti acuzatii au fost eliberati, ca urmare a presiunilor si amenintarilor pe care le-au exercitat asupra magistratilor si juriului. Decimate si ingrozite, familiie mafiote infrante au fost de acord sa incalce codul tacerii, animati de gandul razbunarii.
Crima tipic mafiota
Tommaso Buscetta, un mafiot sicilian condamnat pentru crima dubla, a fost cel care a spart gheata, acceptand sa devina informator pentru autoritati. Multi dintre apropiatii sai cazusera victime lacomiei lui Riina, iar perspectiva de a "ciripi" era sansa sa de a se pune la adapost de furia acestuia si de a se razbuna. Buscetta a oferit judecatorului Giovanni Falcone, unul dintre oamenii legii aproape obsedat de prinderea lui Riina, multe informatii pretioase care au dus in final la arestarea a sute de mafioti si la o condamnare in absenta la inchisoare pe viata pentru Riina, inca un fugar in anii '80. Luciano Leggio a fost arestat in 1974, ceea ce a creat prilejul perfect pentru Toto Riina de a prelua puterea. Visul copilului sarac s-a transformat in realitate atunci cand dintr-un taran anonim a devenit un barbat temut, violent, hotarat sa sfideze si sa infranga orice obstacol. Crima era modul lui preferat de a-si atinge scopurile. Riina a reorganizat triumviratul, aducandu-i aproape de el pe Gaetano Badalamenti si pe Stefano Bontade. Alaturi de acestia, a devenit in scurt timp unul dintre cei mai importanti mafioti din istorie. Violenta si cruditatea de care dadea dovada i-a speriat chiar si pe cei aflati de aceeasi parte a baricadei.
Judecatorul Giovanni Falcone - simbolul luptei antimafie
Tommaso Buscetta spunea despre Riina, cel supranumit "Bestia": "Bestiile nu gandesc, ele sunt ghidate doar de instincte. In schimb, el gandeste. Toto Riina este, pur si simplu, clona lui Atilla, pe unde trece seamana dezastru…in interiorul mafiei, in politica, in randul oamenilor obisnuiti…"
La sfarsitul anilor '70 si inceputul anilor '80, Riina a declarat razboi oricarui sef mafiot, insa nu s-a oprit doar la cei de teapa sa. Printre victimele lui s-au numarat jurnalisti, politisti, politicieni sau judecatori ale caror actiuni erau indreptate catre Cosa Nostra. Uciderea generalului Dalla Chiesa i-a fost atribuita tot lui Toto Riina. Se pare ca acesta a fost de acord sa faca un serviciu mafiei din Palermo in schimbul permisiunii de a intra pe piata drogurilor din zona. In acest peisaj dezolant, Riina parea un mesager necrutator al mortii, ce lasa in urma sa un gol imens. Un neobosit razboinic si mai ales un neobosit criminal, Riina a facut in numele luptei pentru suprematie sute de victime, multe nevinovate. La finalul acestuia, s-a putut incorona ca "sef al sefilor". El, taranul sarac din Corleone, care a facut parte dintr-o familie marunta la care marii bossi sicilieni faceau referinta folosind apelativul "taranii".
Michele "Papa" Greco - liderul familiei mafiote Greco si aliatul de nadejde al lui Toto Riina
Caderea in neant
Acum, avea relatii in interiorul fiecarei "famiglii". In scurt timp, si-a format un alt grup de oameni loiali care il sprijineau intr-un nou razboi, de data aceasta impotriva celor care ii fusesera cei mai apropiati la incepurile sale intr-ale sefiei: Gaetano Badalamenti si Stefano Bontade. Fronturile diverse pe care lupta, atat impotriva mafiotilor care ii erau potrivnici, cat si impotriva oamenilor legii, nu pareau sa ii consume prea mult resursele, insa puterea dobandita parea sa ii intunece si bruma de judecata ce-i mai ramasese. Crezand ca puterile sale sunt absolute si nu isi pot atinge limita, Riina nu a stat pe ganduri inainte de a ordona eliminarea judecatorului Falcone din 1992, decizie ce avea sa duca la caderea imperiului sau fragil.
Masina in care se afla judecatorul Falcone a fost aruncata in aer cu tot cu autostrada pe care circula
Cautarile indarjite ale autoritatilor s-au concretizat un an mai tarziu. In 1993, presa internationala vuia la vestea ca, in sfarsit, unul dintre cei mai mari mafioti cazuse in ghearele legii. Dupa zeci de ani de fuga in care s-a aratat nemilos cu cei care ii stateau in cale, Riina a fost prins, judecat si condamnat la 11 pedepse cu inchisoare pe viata. Imperiul pe care il construise cu atata "truda" si jertfe umane s-a prabusit, mai ales dupa arestarea celor doi fii ai sai. Influenta sa din spatele gratiilor este minima, iar locul in fruntea famigliei a fost preluat de catre Provenzano, intocmai cum in trecut, el in inlocuise pe Leggio. Provenzano a fost arestat in data de 11 aprilie 2006, in apropierea localitatii Corleone, dupa multi ani in care traise ascuns.
Om sau monstru?
Evaziv si secretos, Riina creeaza in jurul personalitatii sale o aula de mister. Unul dintre informatori, Antonio Calderone il descrie pe Riina care fiind "incredibil de ignorant, insa cu intuitie si inteligenta. Foarte greu de "citit"." Multi dintre cei care au avut ocazia de a lua cuvantul ulterior au vorbit despre calitatile deosebite de sot si de tata pe care Riina le afisa in mijlocul familiei sale. Unii credeau ca mafiotul avea o mare forta persuasiva, fiind in acelasi timp, un sentimental. In opinia altora, Riina nu a facut decat sa respecte codul simplu, dar brutal al vechii lumi mafiote siciliene, unde forta este legea si nu exista nicio contradictie intre bunatatea personala si agresivitatea extrema. Filozofia sa este rezumata destul de simplu de catre Calderone: "Daca te doare degetul, este indicat sa iti tai intreg bratul. Ca sa fii sigur."
Tot acesta povesteste ca la inmormantarea fratelui sau la care a participat si Riina, acesta din urma a sfarsit prin a da o reprezentatie lacrimogena, care ar fi inmuiat inima oricui. Oricui nu ar fi stiut ca insusi Riina a fost cel care a ordonat uciderea fratelui lui Calderone. Intr-un alt episod, mafiotul nu a ezitat sa ameninte familia viitoarei sotii, in momentul in care acestia s-au opus casatoriei. "Nu vreau sa ma casatoresc cu o alta femeie in afara de Ninetta mea si daca ei nu ma lasa sa o iau, atunci cred ca va trebui sa omor niste oameni". Este lesne de inteles ca dupa aceasta amenintare mai mult sau mai putin subtila, familia Ninettei nu a mai avut nimic impotriva casatoriei, care s-a realizat intr-un timp scurt.
Postări
